DESPRE BIBLIE ÎN GENERAL

Biblia

Dacă v-ați propune într-o zi să studiați Biblia, de unde ați începe? Care sunt întrebările la care ați dori să găsiți răspunsuri?

În articolul de față și în următoarele aș vrea să vă împărtășesc răspunsurile pe care le-am găsit la o parte dintre întrebările pe care mi le-am pus de-a lungul timpului cu privire la Biblie.

CE ESTE BIBLIA?

Denumirea de Biblie vine de la grecescul βιβλία, care înseamnă cărți sau colecție de cărți. Chiar dacă textele biblice sunt adunate laolaltă sub forma unei cărți, Biblia nu este doar o carte, ci mai multe, scrise în timpuri și locuri diferite, într-o perioadă de aproximativ 1500 de ani, de peste 40 de autori diferiți.

CARE SUNT CĂRȚILE CUPRINSE ÎN BIBLIA ORTODOXĂ?

Înainte de a enumera cărțile cuprinse în Biblie aș vrea să menționez că există anumite diferențe cu privire la acestea între Biblia Ortodoxă și Bibliile diferitelor grupări religioase de inspirație creștină cum ar fi romano-catolicii, protestanții, neoprotestanții, etiopienii tewahedo, etc. Voi aminti și despre acestea pe scurt în acest articol.

Cărțile cuprinse în Biblia Ortodoxă sunt împărțite1, după timpul în care au fost scrise și perioada istorică în care s-au întâmplat evenimentele relatate în curprinsul lor, în:

  • · Cărțile Vechiului Testament (scrise înainte de Hristos): 50 de cărți și alte 11 adaosuri la 4 dintre cele 50 de cărți;
  • · Cărțile Noului Testament (scrise după Hristos): 27 de cărți;

În continuare sunt nominalizate2 toate cărțile și adaosurile3 cuprinse în Biblia Ortodoxă:

Vechiul Testament

  • 1. Facerea;
  • 2. Ieșirea;
  • 3. Levitic;
  • 4. Numerii;
  • 5. Deuteronom;
  • 6. Iosua;
  • 7. Cartea Judecătorilor;
  • 8. Cartea Rut;
  • 9. Cartea I-a a Regilor;
  • 10. Cartea a II-a a Regilor;
  • 11. Cartea a III-a a Regilor;
  • 12. Cartea a IV-a a Regilor;
  • 13. Cartea I-a Paralipomena;
  • 14. Cartea a II-a Paralipomena;
  • 15. Cartea a II-a a lui Ezdra (în traducerea în limba română a Bibliei Ortodoxe această carte este numită Cartea I-a a lui Ezdra)4;
  • 16. Cartea lui Neemia (în traducerea în limba română a Bibliei Ortodoxe această cartea mai este numită și Cartea a II-a a lui Ezdra);
  • 17. Cartea Esterei;
  • 18. Cartea lui Iov;
  • 19. Psalmii;
  • 20. Pildele lui Solomon;
  • 21. Ecclesiastul;
  • 22. Cântarea Cântărilor;
  • 23. Isaia;
  • 24. Ieremia;
  • 25. Plângerile lui Ieremia;
  • 26. Iezechiel;
  • 27. Daniel;
  • 28. Osea;
  • 29. Amos;
  • 30. Miheia;
  • 31. Ioil;
  • 32. Avdie;
  • 33. Iona;
  • 34. Naum;
  • 35. Avacum;
  • 36. Sofonie;
  • 37. Agheu;
  • 38. Zaharia;
  • 39. Maleahi;
  • 40. Cartea lui Tobit;
  • 41. Cartea Iuditei;
  • 42. Cartea lui Baruh;
  • 43. Epistola lui Ieremia;
  • 44. Cartea I-a a lui Ezdra (în traducerea Bibliei Ortodoxe în limba română această carte este numită Cartea a III-a a lui Ezdra);
  • 45. Cartea Înțelepciunii lui Solomon;
  • 46. Cartea Înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah;
  • 47. Cartea I-a a Macabeilor;
  • 48. Cartea a II-a a Macabeilor;
  • 49. Cartea a III-a a Macabeilor;
  • 50. Cartea a IV-a a Macabeilor sau A lui Iosip – carte pentru singurul-țiitorul gând;
  • 51. Visul lui Mardoheu (adaos);
  • 52. Decretul regelui Artaxerxe pentru uciderea evreilor (adaos);
  • 53. Rugăciunea lui Mardoheu și a Esterei (adaos);
  • 54. Intrarea Esterei la rege (adaos);
  • 55. Decretul regelui Artaxerxe pentru apărarea evreilor (adaos);
  • 56. Explicarea visului lui Mardoheu (adaos);
  • 57. Cântarea celor trei tineri (adaos);
  • 58. Istoria Susanei (adaos);
  • 59. Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel (adaos);
  • 60. Psalmul 151 (adaos);
  • 61. Rugăciunea regelui Manase (adaos);

Noul Testament

  • 1. Evanghelia după Matei;
  • 2. Evanghelia după Marcu;
  • 3. Evanghelia după Luca;
  • 4. Evanghelia după Ioan;
  • 5. Faptele Sfinților Apostoli;
  • 6. Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel;
  • 7. Epistola I-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel;
  • 8. Epistola a II-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel;
  • 9. Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel;
  • 10. Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel;
  • 11. Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel;
  • 12. Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel;
  • 13. Epistola I-a către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel;
  • 14. Epistola a II-a către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel;
  • 15. Epistola I-a către Timotei a Sfântului Apostol Pavel;
  • 16. Epistola a II-a către Timotei a Sfântului Apostol Pavel;
  • 17. Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel;
  • 18. Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel;
  • 19. Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel5;
  • 20. Epistola Sobornicească a Sfântului Iacov;
  • 21. Epistola I-a Sobornicească a Sfântului Apostol Petru;
  • 22. Epistola a II-a Sobornicească a Sfântului Apostol Petru;
  • 23. Epistola I-a Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan;
  • 24. Epistola a II-a Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan;
  • 25. Epistola a III-a Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan;
  • 26. Epistola Sobornicească a Sfântului Iuda;
  • 27. Apocalipsa;

Observații cu privire la anumite scrieri (cărți sau adaosuri) ale Vechiului Testament

  • 1. În edițiile românești ale Bibliei Ortodoxe ulterioare celei de la 1688, Cartea a IV-a a Macabeilor sau A lui Iosip – carte pentru singurul-țiitorul gând nu a mai fost inclusă. Doar edițiile grecești ale Bibliei mai includ astăzi această carte.
  • 2. Am enumerat mai înainte 11 adaosuri la cărți ale Bibliei. Acestea sunt adaosuri la următoarele cărți:
    • · La Cartea Estera: Visul lui Mardoheu, Decretul regelui Artaxerxe pentru uciderea evreilor, Rugăciunea lui Mardoheu și a Esterei, Intrarea Esterei la rege, Decretul regelui Artaxerxe pentru apărarea iudeilor și Explicarea visului lui Mardoheu;
    • · La Cartea Daniel: Cântarea celor trei tineri, Istoria Susanei și Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel;
    • · La Cartea Psalmilor: Psalmul 151;
    • · La Cartea a II-a Paralipomena: Rugăciunea regelui Manase.
DIFERENȚE ÎNTRE BIBLIA ORTODOXĂ ȘI BIBLIILE DIFERITELOR GRUPĂRI RELIGIOASE DE INSPIRAȚIE CREȘTINĂ CU PRIVIRE LA CĂRȚILE INCLUSE

Biblia romano-catolicilor6 nu cuprinde următoarele cărți:

  • · Cartea I-a a lui Ezdra;
  • · Rugăciunea lui Manase;
  • · Psalmul 151;
  • · Cărțile a III-a și a IV-a ale Macabeilor;

Bibliile protestante și neoprotestante7 nu cuprind următoarele cărți și adaosuri8:

  • · Cartea I-a a lui Ezdra;
  • · Cartea lui Tobit;
  • · Cartea Iuditei;
  • · Cartea lui Baruh;
  • · Epistola lui Ieremia;
  • · Cartea Înțelepciunii lui Solomon;
  • · Cartea Înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah;
  • · Cărțile I-a, a II-a, a III-a și a IV-a ale Macabeilor;
  • · Cântarea celor trei tineri;
  • · Istoria Susanei;
  • · Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel;
  • · Psalmul 151;
  • · Rugăciunea regelui Manase;
  • · Visul lui Mardoheu;
  • · Decretul regelui Artaxerxe pentru uciderea evreilor;
  • · Rugăciunea lui Mardoheu și a Esterei;
  • · Intrarea Esterei la rege;
  • · Decretul regelui Artaxerxe pentru apărarea evreilor;
  • · Explicarea visului lui Mardoheu.

Biblia etiopienilor tewahedo9 nu cuprinde următoarele cărți:

  • · Cărțile I-a, a II-a, a III-a și a IV-a ale Macabeilor;

Cu privire la Biblia etiopienilor tewahedo există și alte diferențe în comparație cu Biblia Ortodoxă. Biblia acestora cuprinde cărți care nu se regăsesc în Biblia Ortodoxă, atât pentru Vechiul Testament cât și pentru cel Nou.

Vechiul Testament

  • · Apocalipsa lui Ezdra10 (Ezdra Sutu’el);
  • · Cartea Jubileelor (Kufale) sau Mica Geneză;
  • · Cartea lui Enoh;
  • · Cărțile I-a, a II-a și a III-a Meqabyan11;
  • · Cartea a IV-a a lui Baruh (versiune etiopiană);
  • · Cartea lui Iosif, fiul lui Ben Gurion (Yosëf wäldä Koryonor Josippon)12;

Noul Testament

  • · Sirate Tsion;
  • · Tizaz;
  • · Gitsew;
  • · Abtilis13;
  • · Cărțile I-a și a II-a ale Legământului;
  • · Cartea lui Clement (versiune etiopiană)14;
  • · Didascalia etiopiană.
LIMBILE ÎN CARE AU FOST SCRISE CĂRȚILE BIBLIEI

Limbile în care au fost redactate cărțile Bibliei sunt ebraica și aramaica15 pentru Vechiul Testament iar pentru Noul Testament aramaica și greaca.

Cu privire la limba aramaică, aceasta a fost întrebuințată doar pentru anumite părți din unele cărți ale Vechiului și Noului Testament.

În Vechiul Testament părți mai însemnate în limba aramaică găsim în Cartea a II-a a lui Ezdra și în cărțile Daniel și Ieremia. De asemenea, cuvinte în aramaică se mai găsesc risipite și prin alte cărți ale Vechiului Testament. În rest, textul cărților Vechiului Testament este scris în limba ebraică.

Limba aramaică este întrebuințată, dar numai pe alocuri16, și în unele cărți ale Noului Testament precum Evangheliile după Matei17, Marcu și Ioan, Cartea Faptele Sfinților Apostoli și Epistolele Sfântului Apostol Pavel către Romani, Corinteni (doar în prima epistolă) și Galateni. În rest, textul scrierilor Noului Testament este scris în limba greacă.

ÎMPĂRȚIREA TEXTULUI PE CAPITOLE ȘI VERSETE

Textul cărților cuprinse în Biblie nu a fost împărțit de autorii lui în capitole și versete. Împărțirea textului Sfintei Scripturi în capitole și versete așa cum îl avem astăzi a fost realizată de trei învățați apuseni și unul evreu astfel:

  • · Împărțirea în capitole este realizată de Stephen Langton și Hugo Caro, ambii clerici romano-catolici, în secolul al XIII-lea. Sistem de referință pentru împărțirea în capitole a rămas însă cel al lui Langton. Sistemul de împărțire pe capitole a lui Langton a fost folosit pentru prima dată în anul 1382 într-o traducere în limba engleză a Bibliei (Wycliffe English Bible);
  • · Împărțirea pe versete a Vechiului Testament este atribuită unui rabin evreu pe nume Isaac Nathan ben Kalonymus în secolul al XV-lea;
  • · Împărțirea în versete a Noului Testament, pe care le-a numerotat cu cifre arabe18, este realizată de Robert Estienne, cunoscut și sub numele de Robert Stephanus, în secolul al XVI-lea, îmbunătățind sistemul lui Langton.

Împărțirea în capitole și versete dă impresia că textele biblice ar trebui citite și studiate pe bucăți. Nu asta au intenționat însă autorii cărților. În consecință, împărțirea în capitole și versete ar trebuie ignorată atunci când cineva încearcă să interpreteze corect întregul mesaj al unei scrieri biblice. Împărțirea în capitole și versete este de folos doar pentru navigarea ușoară prin textele biblice și pentru identificarea rapidă a citatelor.

 
 

1 Împărțirea cărților Sfintei Scripturi în Vechiul Testament și Noul Testament a fost consemnată pentru prima dată de către scriitorul bisericesc Tertulian în cartea Adversus Praxean, în capitolul al XX-lea. Cartea a fost scrisă de Tertulian la sfârșitul secolului al II-lea sau la începutul secolului al III-lea. Împărțirea cărților Bibliei în Vechiul și Noul Testament este prezentă și în Bibliile diferitelor grupări religioase de inspirație creștină.

2 Ordinea nominalizării cărților a fost făcută după traducerea în limba română a Bibliei Ortodoxe.

3 Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă, Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Abrudan, Pr. Prof. Univ. Dr. Petre Semen, Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Oancea, Pr. Conf. Univ. Dr. Remus Onișor, Pr. Prof. Dr. Mircea Basarab, Introducere în Vechiul Testament, Basilica, București, 2018, p. 736-737.

4 Cartea a II-a a lui Ezdra este așezată în listă înaintea Cărții I-a a lui Ezdra deoarece evenimentele despre care este relatat în cuprinsul acesteia s-au petrecut înaintea celor despre care este relatat în Cartea I-a.

5 Cu privire la paternitatea Epistolei către Evrei nu există consens astăzi însă este atribuită Sfântului Apostol Pavel de mai mulți Sfinți Părinți, printre care și Iustin Martirul, Atanasie cel Mare și Efrem Sirul.

6 Resurse consultate pentru identificarea diferențelor: Biblia catolică, trad. din limba latină Alois Bulai și Eduard Patrașcu, Departamentul de Cercetare Biblică, Iași, 2020 și textul de referință în limba latină, Nova Vulgata – Bibliorum Sacrorum Editio.

7 Resurse consultate pentru identificarea diferențelor: Biblia Dumitru Cornilescu (edițiile 1924 și revizuită), Biblia NTR și King James Bible (în limba engleză). În ediția de la 1611 a King James Bible sunt incluse și cărțile care astăzi lipsesc dar într-o secțiune separate denumită „Apocrife”.

8 Grupările protestante și neoprotestante consideră aceste cărți apocrife, acesta fiind motivul pentru care nu sunt incluse în Biblia lor. Conform Dicționarului Enciclopedic de Cunoștințe religioase apocrifă înseamnă carte presupusă sfântă pe care Biserica nu o recunoaște ca inspirată și autentică (Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, Caransebeș, 2001, p. 42).

9 Resurse consultate pentru identificarea diferențelor: http://www.ethiopianorthodox.org/english/canonical/books.html, https://ethiopianorthodoxbible.wordpress.com/ethiopian-orthodox-canon-of-scripture/

10 Această carte mai este cunoscută sub numele de Cartea a IV-a a lui Ezdra.

11 Aceste cărți nu trebuie confundate cu Cărțile I-a, a II-a și a III-a ale Macabeilor.

12 Este vorba despre o carte împărțită în opt capitole în care se vorbește despre istoria evreilor.

13 Cărțile Sirate Tsion, Tizaz, Gitsew și Abtilis mai sunt cunoscute și cu denumirea de Cărțile Sinoadelor. Etiopienii atribuie acestor cărți origine apostolică.

14 A nu se confunda cu Epistolele către Corinteni ale lui Clement (vezi Scrierile Părinților Apostolici, PSB vol. 1, trad., note și indici de Pr. D. Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., București, 1979)

15 Limba aramaică era limba vorbită de poporul evreu și în timpul Mântuitorului Iisus Hristos, acesta fiind un motiv pentru care mai găsim și în Noul Testament întrebuințată această limbă.

16 Conform celor mai vechi manuscrise disponibile astăzi.

17 Conform Tradiției Bisericii întreaga Evanghelie după Matei a fost scrisă inițial integral în aramaică, ulterior fiind tradusă de autor în limba greacă. Despre aceasta mentionează Papia, episcop de Ierapole, Origen, Sfântul Irineu de Lyon și Eusebiu, episcop de Cezareea. Copii ale Evangheliei după Matei în aramaică nu există astăzi. Pentru mențiunea lui Eusebiu vezi Istoria Bisericească, cartea a III-a, cap. XXIV (Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, PSB vol. 20, trad. din limba greacă, studio introductive și note de Pr. Prof. Teodor Bodogae, ediția revizuită de Prof. Tudor Teotoi, Basilica, București, 2020, p. 153).

18 Cifrele arabe sunt cele zece cifre numerice cele mai folosite în lume (0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9) care provin nu din Arabia, așa cum sugerează denumirea, ci din India.

 
 
Autor

DESPRE AUTOR

Nicolae Vlah este absolvent de studii de licență în Teologie, specializarea Teologie Pastorală, și în prezent masterand în același domeniu.

Facebook Twitter Instagram